zăloagă - explicat in DEX

zăloagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

zăloagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ZĂLOÁGĂ² s.f. (arbust, v. zălog¹), pl. zăloáge

zăloagă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZĂLOÁGĂ, zăloáge, s. f. 3. (Var.) Zălog².

zăloagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloagă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.

zăloagă (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într´o carte.

zăloagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. — Din rus. zaloga.