zălezitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (
Reg.) Slăbiciune, moleșeală. –
Zălezi +
suf. -
tură.zălezitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art.
zălezitúrii; pl.
zălezitúrizălezitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (
Reg.) Slăbiciune, moleșeală. – Din
zălezi +
suf. -(i)tură.zălezitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂLEZITÚRĂ, zălezituri, s. f. (
Reg.) Slăbiciune, moleșeală. —
Zălezi +
suf. -
tură.