zălezeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (
Reg.) Faptul de
a zălezi. –
Zălezi +
suf. -
eală.zălezeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zălezeálă (reg.) s. (., g.-d. art.
zălezelíi; pl.
zălezélizălezeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (
Reg.) Plictiseală, urât. – Din
zălezi +
suf. -eală.zălezeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂLEZEÁLĂ, zălezeli, s. f. (
Reg.) Faptul de
a zălezi. —
Zălezi +
suf. -
eală.