zăitin - explicat in DEX

zăitin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂITÍN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Din scr. zejtin.

zăitin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ZĂITÍN s.n. (sil. zăi-), (sorturi) pl. zăitínuri

zăitin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zăitín s. n. – Untdelemn. Sb. zejtin (Tiktin). În Banat.

zăitin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri

zăitin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂITÍN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Sb. zejtin (< tc.).

zăitin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. — Din sb. zejtin.

zăĭtin (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăĭtín n., pl. urĭ (sîrb. bg. turc. zeĭtin, d. ar. zeĭtun, id.). Ban. Unt-de-lemn.