zăhată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂHÁTĂ, zăháte, s. f. (
Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din
ucr. zahata, zagata)
zăhată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zăhátă (-te), s. f. – Îngrăditură de pari întrețesuți cu răchită și paie. –
Var. zăhat. Rut. zahato, zagata (Candrea; Scriban). În
Mold.zăhată (Dicționaru limbii românești, 1939)zăhátă și (pop.)
za- f., pl.
e orĭ
zăhățĭ (rut.
zaháta, zagáta, părete [!] de nuĭele: ceh.
zahata, drum îngust. V.
zăgaz și
hat 2).
Nord. Hîj. Poĭată de porcĭ. Perdea de oĭ.
Trans. Drum îngust.