zăgăzui - explicat in DEX

zăgăzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

zăgăzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă

zăgăzui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.

zăgăzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). — Zăgaz + suf. -ui.