zăduf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂDÚF, (
2)
zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă.
2. Fig. Supărare, necaz, (la
pl.) greutăți, dificultăți. [
Var.:
zădúh s. n.] – Din
bg.,
scr. zaduh.zăduf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zădúf (-furi), s. n. –
1. Arșiță, caniculă. –
2. Supărare, necaz, greutate, suferință. –
Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37),
cf. bg. zaduh(a), slov.
zaduha. –
Der. zăduși, vb. (a sufoca), din
sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor),
înv.zăduf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zădúf s. n., (necazuri) pl.
zădúfurizăduf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală.
2. Supărare, necaz; (la
pl.) greutăți, dificultăți. [
Var.:
zădúh s. n.] –
Bg.,
sb. zaduh.zăduf (Dicționaru limbii românești, 1939)zădúf și (vechĭ)
-úh și
-úv n., pl.
urĭ (vsl.
za-duhŭ, năduf; bg.
záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol.
zaduch. V.
duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală:
e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare:
mult zăduf mĭ-a făcut acest om !zăduf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăduf n. căldură năbușitoare:
e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].
zăduf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂDÚF, (
2)
zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă.
2. Fig. Supărare, necaz; (la
pl.) greutăți, dificultăți. [
Var.:
zădúh s. n.] — Din
bg.,
sb. zaduh.