zădărnicie - explicat in DEX

zădărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

zădărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

zădărnicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Din zadarnic + suf. -ie.

zădărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
zădărnicíe f. (d. zadarnic). Caracteru de a fi zadarnic: zădărnicia unuĭ plan. Deșertăcĭune, vanitate: zădărnicia bogățiilor.

zădărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zădărnicie f. deșertăciune.

zădărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. — Zadarnic + suf. -ie.