zăcaș - explicat in DEX

zăcaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

zăcaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. leneș, trândav. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Din jăcaș (înv.; după zăcea).

zăcaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăcáș, -ă adj. (din jacaș supt [!] infl. luĭ zac). Munt. vest. Vindicativ.

zăcaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăcaș a. și m. vindicativ: era pizmătareț și zăcaș la inimă ISP. [Lit. bolnav].

zăcaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. — Zăcea + suf. -aș.