zăcătură - explicat in DEX

zăcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

zăcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri

zăcătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)tură.

zăcătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). — Zăcea + suf. -ătură.