zăcășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂCĂȘÍE s. f. (
Reg.) Zăcășeală (
1). –
Zăcaș +
suf. -ie.zăcășie (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZĂCĂȘÍE s.f. (Reg.) și zăcășeală (
2).
zăcășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăcășíe (pop.) s. f., art.
zăcășía, g.-d.
zăcășíi, art.
zăcășíeizăcășie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂCĂȘÍE s. f. (
Reg.) Zăcășeală. – Din
zăcaș +
suf. -ie.zăcășie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăcășie f. animozitate, ură:
se hrănește cu o adâncă zăcășie OD.
zăcășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂCĂȘÍE s. f. (
Pop.) Zăcășeală (
1). —
Zăcaș +
suf. -
ie.