zâmbru - explicat in DEX

zâmbru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.

zâmbru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZẤMBRU², zấmbri, s. m. (Var.) Zimbru¹.

zâmbru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zấmbru / zímbru² (arbore) s. m., art. zấmbrul / zímbrul; pl. zấmbri / zímbri, art. zấmbrii / zímbrii

zâmbru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).

zâmbru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [Var.: zímbru s. m.]. — Et. nec.