zàpis - explicat in DEX

zapis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

zapis (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zápis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.

zapis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zapis (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÁPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).

zapis (Dicționaru limbii românești, 1939)
zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.

zapis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÁPIS, zapise, s. n. (înv.) Document, dovadă scrisă, act. — Din sl. zapisŭ.

zàpis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].