ytriu - explicat in DEX

ytriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

ytriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÝTRIU s.n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)

ytriu (Dicționar de neologisme, 1986)
YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].

ytriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ýtriu [triu pron. trĩu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y

ytriu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.

ytriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.