yterbiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)YTÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. – Din
fr. ytterbium.yterbiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)YTÉRBIU s.n. [
-biu pron.
-bìu], art.
ytérbiul; simb.
Ybyterbiu (Dicționar de neologisme, 1986)YTÉRBIU s.n. (
Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron.
-biu. / < fr.
ytterbium, cf.
Ytterby – localitate în Suedia].
yterbiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)YTÉRBIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr.
ytterbium)
yterbiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ytérbiu [
biu pron.
biŭ] s. n., art.
ytérbiul; simb.
Ybyterbiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)YTÉRBIU (‹
fr. {i}; {s}
Ytterby, localit. în Suedia)
s. n. Element chimic (Yb;
nr. at. 70,
m. at. 173,04) alb-argintiu din grupa lantanidelor. A fost descoperit de
J.C. Gallisard de Marignac în 1878.
yterbiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)YTÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. — Din
fr. ytterbium.