xilofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – Din
fr. xylophage.xilofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)XILOFÁG, -Ă,
adj. (Despre insecte, ciuperci) Lignivor. (din fr.
xylophage)
xilofag (Dicționar de neologisme, 1986)XILOFÁG, -Ă adj. (
Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr.
xylophage, cf. gr.
xylon – lemn,
phagein – a mânca].
xilofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xilofág adj. m., pl.
xilofági; f.
xilofágă, pl.
xilofágexilofag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – După
fr. xylophage.xilofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. — Din
fr. xylophage.