xenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENÍE, xenii, s. f. (
Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din
fr. xénie, engl. xenia.xenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)XENIE, 1. xeníe (biol.) s.f., art.
xenía, g.-d.art.
xeníei; pl.
xeníi.
2. xénie (lit.) s.f. (sil.
-ni-e), art.
xénia (sil.
-ni-a), g.-d.art.
xéniei; pl.
xénii, art.
xéniile (sil.
-ni-i-)
xenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)XÉNIE2 s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ.
Xenie)
xenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-XENÍE3 elem. v. xeno-.
xenie (Dicționar de neologisme, 1986)XENÍE2 s.f. (
Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen.
-iei. / < fr.
xénie, it.
xenia, cf. gr.
xenios – ospitalier].
xenie (Dicționar de neologisme, 1986)XÉNIE1 s.f. (
Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen.
-iei. / < germ.
Xenie].
xenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xeníe1
(fenomen biologic)
(-ni-e)
s. f.,
art.
xenía (-ni-a)
g.-d.
xeníi,
art.
xeníei;
pl.
xeníi,
art.
xeníile (-ni-i-),xenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xénie2
(epigramă)
(-ni-e)
s. f.,
art.
xénia (-ni-a),
g.-d. art.
xéniei;
pl.
xénii,
art.
xéniile (-ni-i-)xenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENÍE, xenii, s. f. (
Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. — Din
fr. xenie, engl. xenia.