xantocromie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XANTOCROMÍE s. f. (
Med.) Colorație în galben până la maro a serului sângelui. – Din
germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie.xantocromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)XANTOCROMÍE s.f. (sil.
-cro-), art.
xantocromía, g.-d.
xantocromíi, art.
xantocromíei; pl.
xantocromíixantocromie (Dicționar de neologisme, 1986)XANTOCROMÍE s.f. Colorație în galben până la maro a serului sângelui, a unor leziuni sau lichide organice. [Cf. germ.
Xanthochromie].
xantocromie (Marele dicționar de neologisme, 2000)XANTOCROMÍE s. f. colorație în galben, până la maro, a serului sângelui, a unor leziuni sau lichide organice. (< germ.
Xanthochromie, fr.
xanthochromie)
xantocromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xantocromíe (-to-cro-) s. f., art.
xantocromía, g.-d.
xantocromíi, art.
xantocromíeixantocromie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XANTOCROMÍE s. f. Colorație în galben până la maro a serului sângelui. — Din
germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie.