wurtzit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [
Pr.:
vurțit] – Din
germ. Wurtzit, fr.,
engl. wurtzite.wurtzit (Marele dicționar de neologisme, 2000)WURTZIT VURȚÍT/ s. n. sulfură naturală de zinc. (< germ.
Wurtzit, fr., engl.
wurtzite)
wurtzit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)wurtzít (sulfura de zinc) (germ.) [
tz pron.
ț] s. n.
wurtzit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [
Pr.:
vurțit] — Din
germ. Wurtzit, fr.,
engl. wurtzite.