whig (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul
sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [
Pr.:
uig] –
Cuv. engl.whig (Dicționar de neologisme, 1986)WHIG s.m. (
Ist.) Membru al partidului liberal din Anglia. [Pron.
uig. / < engl.
whig].
whig (Marele dicționar de neologisme, 2000)WHIG [UIG]
s. m. membru al partidului liberal din Anglia. (< engl.
whig)
whig (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)whig (angl.) [pron.
ŭig] s. m.
whig (Dicționaru limbii românești, 1939)*whig m. Liberal în Anglia.
whig (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrare, la începutul
sec. XIX, au intrat în Partidul Liberal englez. [
Pr.:
ŭig] —
Cuv. engl.whig (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Whig m. partizan al regimului liberal, în Anglia. V.
Tory.