walkirie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din
fr. Walkyrie.walkirie (Dicționar de neologisme, 1986)WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen.
-iei / scris și
valkirie, var.
valchíră s.f. / < germ.
Walkyrie].
walkirie (Marele dicționar de neologisme, 2000)WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ.
Walkyrie)
walkirie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)walkírie (-ri-e) s. f., art.
walkíria (-ri-a), g.-d. art.
walkíriei; pl.
walkírii, art.
walkíriile (-ri-i-)walkirie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. — Din
fr. Walkyrie.walkirie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii.