w - explicat in DEX

w (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
„W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km², la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.

w (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.

w (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve].

w (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” având valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

w (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.

w (Dicționaru limbii românești, 1939)
w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s´aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît [!] în nume și cuvinte străine, ca wolfram.

w (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. — Pl. și (1, n.) w-uri].