vĭezure - explicat in DEX

viezure (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.

viezure (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom. – Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină).

viezure (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
viezure, viezuri s. m. (prst.) solist vocal sau instrumentist angajat ca animator într-un bordel.

viezure (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viézure (vie-) s. m., pl. viézuri

viezure (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viezure m. Zool. bursuc. [Albanez VIÈDHULĂ, lit. hoț (bursucul trece drept fur de grâne)].

viezure (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). — Cf. alb. vjedhullë.

vĭezure (Dicționaru limbii românești, 1939)
vĭézure m. (vgerm. wisula, ol. wezel, ngerm. wiesel, nevăstuĭcă, de unde și bret. bieuze, castor. D. rom. vine alb. vĭédhulĭă, vĭezure. Cp. cu mazăre și brusture. V. vizuină). Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît [!] dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Ochĭ de vĭezure, ochĭ micĭ și șirețĭ.