viermărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIERMĂRÍE, viermării, s. f. Mulțime de viermi; forfoteală de viermi; viermăraie, viermăt, viermar. –
Vierme +
suf. -ărie.viermărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viermăríe (vier-) s. f.,
art. viermăría, g.-d. art. viermăríei; pl. viermăríi, art. viermăríileviermărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIERMĂRÍE, viermării, s. f. Mulțime de viermi; forfoteală de viermi; viermăraie, viermăt, viermar. —
Vierme +
suf. -
ărie.vĭermărie (Dicționaru limbii românești, 1939)vĭermăríe f. (d.
vĭerme). Mare mulțime de vĭermĭ orĭ de larve de insecte (într´un cadavru). – În est
verm-.