viermișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIERMIȘÓR,viermișori, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -ișor.
viermișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viermișór(vier-) s. m., pl. viermișóri
viermișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIERMIȘÓR,viermișori, s. m. Viermușor. — Vierme + suf. -ișor.
vĭermișor(Dicționaru limbii românești, 1939) vĭermișór, -ușór m. Vĭerme mic. – În est verm-.