vătășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui
vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [
Var.: (
reg.)
vătăjél s. m.] –
Vătaș +
suf. -el.vătășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vătășél s. m., pl.
vătășéi, art.
vătășéiivătășel (Dicționaru limbii românești, 1939)vătășél, -șésc, -șíe, V.
vătăj-.vătășel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vătășel m.
1. Munt. a) comisar de cartier:
vătășel de mahală a plecat a colinda PANN; b) gardian de noapte; c) curier rural;
2. Mold. a) slujbaș la primărie; b) vornicel de nuntă și bățul împodobit ce poartă.
vătășel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui
vătaf. ♦ Vomicel (la nuntă). ♦ (în trecut) Funcționar inferior la primărie. [
Var.: (
reg.)
vătăjél s. m.] —
Vătaș +
suf. -
el.