vătăjel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTĂJÉL s. m. v. vătășel.vătăjel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)vătăjél,
vătăjéi, s.m. (înv.)
1. șef de muncitori la o moșie.
2. cavaler de onoare la nuntă.
3. comisar sau subcomisar de mahala.
vătăjel (Dicționaru limbii românești, 1939)vătăjél m., pl.
eĭ (d.
vătajĭ, pl. luĭ
vătav. D. rom. vine rut.
vatažélo).
Mold. Isprăvnicel, logofăt, șef de muncitorĭ (la o moșie, la o vie). Vornicel, cavaler de onoare la o nuntă țărănească.
Munt. (
-jel și
-șel). Comisar orĭ subcomisar de mahala (Sec. 19). Șef de muncitorĭ.
vătăjel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂTĂJÉL s. m. v. vătășel.