văsuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. Văsușor. –
Vas +
suf. -uț.văsuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văsúț (reg., rar) s. n., pl.
văsúțevăsuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂSÚȚ, văsuțe, s. n. (Rar) Văsuleț. —
Vas +
suf. -
uț.