vărzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada, a face ferfeniță o carte, un caiet etc. –
varză +
suf. -ui.vărzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
varzuiésc, imperf. 3 sg.
vărzuiá; conj. prez. 3
să vărzuiáscăvărzui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vărzui, vărzuiesc v. r. (tox.) a fi consumator înrăit de narcotice, a se droga excesiv.
vărzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. —
Varză +
suf. -
ui.