văruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire.
2. (
Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [
Pr.:
-ru-ia-] –
Vărui +
suf. -eală.văruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văruiálă s. f., g.-d. art.
văruiélii; pl.
văruiélivăruială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)văruială, văruieli s. f. beție.
văruială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire.
2. (
Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [
Pr.: -
ru-ia-] —
Vărui +
suf. -
eală.văruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)văruĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a vărui. Pătura de var de pe un zid.