vărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. –
Var +
suf. -ar.vărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vărár s. m., pl.
vărárivărar (Dicționaru limbii românești, 1939)vărár m. (d.
var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și
vărnicer.vărar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vărar m. cel ce fabrică și vinde var.
vărar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde
var. —
Var +
suf. -
ar.