văpaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂPÁIȚĂ, văpáițe, s. f. 1. (
Pop.) Opaiț.
2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (
2). [
Pr.:
-pa-i-. –
Var.:
vopáiță s. f.] – Contaminare între
văpaie și
opaiț(
ă).
văpaiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văpáiță (reg.)
(-pa-i-) s. f., g.-d. art.
văpáiței; pl.
văpáițevăpaiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (
Pop.) Opaiț.
2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (
2). [
Pr.: -
pa-i-. —
Var.:
vopáiță s. f.] — Contaminare între
văpaie și
opaiț(ă).