vămuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂMUIÁLĂ,vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală.
vămuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli
vămuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂMUIÁLĂ,vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] — Vămui + suf. -eală.
vămuĭală(Dicționaru limbii românești, 1939) vămuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a vămui.