vămui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă.
2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦
Fig. A fura o parte din ceva. –
Vamă +
suf. -ui.vămui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vămuiésc, imperf. 3 sg.
vămuiá conj. prez. 3
să vămuiáscăvămui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vămui, vămuiesc v. t. (fig.) a fura o parte din ceva
vămui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă.
2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat.
4 Fig. A fura o parte din ceva. —
Vamă +
suf. -
ui.vămuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vămuì v. a percepe taxa de vamă.