vălurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂLURÉL,vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – Val1 + suf. -urel.
vălurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vălurél s. n., pl. văluréle
vălurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂLURÉL,vălurele, s. n. Diminutiv al lui val1. — Val1 + suf. -urel.