vălmăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) învălmăși. – Din
vălmășag (derivat regresiv).
vălmăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vălmășésc, imperf. 3 sg.
vălmășeá conj. prez. 3 s
a vălmășeáscăvălmăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) învălmăși. — Din
vălmășag (derivat regresiv).