vălmășeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂLMĂȘEÁLĂ,vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală.
vălmășeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli
vălmășeală(Dicționaru limbii românești, 1939) vălmășeală, -ésc, V. învălm-.
vălmășeală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) vălmășeală f. vălmășag: mare vălmășeală NEGR.
vălmășeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂLMĂȘEÁLĂ,vălmășeli, s. f. (Pop.) învălmășeală. — Vălmăși + suf. -eală.