vălean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și
f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. –
Vale +
suf. -ean.vălean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văleán (rar) s. m., pl.
vălénivălean (Dicționaru limbii românești, 1939)văleán, -că s., pl.
enĭ, ene. Locuitor din vale.
vălean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vălean a. și m. care locuește într’o vale:
ești tu fată de muntean sau copilă de vălean? AL.
vălean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂLEÁN, văleni, s. m. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. —
Vale +
suf. -4ean.