văicăreală - explicat in DEX

văicăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.

văicăreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli

văicăreală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentare

văĭcăreală (Dicționaru limbii românești, 1939)
văĭcăreálă f., pl. elĭ. Iron. Vaĭet plicticos și ridicul.

văicăreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. — Văicări + suf. -eală.