văduvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. –
Văduv +
suf. -ie.văduvie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văduvíe s. f., art.
văduvía, g.-d.
văduvíi, art.
văduvíeivăduvie (Dicționaru limbii românești, 1939)văduvíe f. Starea de văduv, de văduvă.
văduvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văduvie f.
1. starea văduvului sau a văduvei;
2; fig. dezolare:
țara este ’n văduvie AL.
văduvie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. —
Văduv +
suf. -
ie.