văduvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦
Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva.
2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din
văduv.văduvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
văduvésc, imperf. 3 sg.
văduveá; conj. prez. 3
să văduveáscăvăduvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văduvì v. a rămânea văduv.
văduvi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦
Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva.
2. Intranz. A duce viață de văduv. — Din
văduv.