vădancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂDÁNCĂ,vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că.
vădancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce
vădancă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂDÁNCĂ,vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. — Vădan + suf. -că.