văcușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂCUȘOÁRĂ,văcușoare, s. f. Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară.
văcușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre
văcușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂCUȘOÁRĂ,văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. — Vacă + suf. -ușoară.