vârtop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRTÓP, vârtoape (vârtopuri), s. n. (
Pop.)
V. hârtop.vârtop (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)vârtóp,
vârtoápe, s.n. (reg.) groapă pe un drum.
2. râpă prăpăstioasă; văgăună.
vârtop (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vârtóp, -oape, s.n. – Adâncitură, gropă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. Vârtop, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1750 m. – Din sl. vrǔtǔpǔ.
vârtop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârtop n.
1. văgăună de munte:
umpleau crângurile și toate vârtoapele POP.;
2. loc înfundat cu gropi cari împiedică scurgerea apelor. [Mold.
hârtoapă, vechiu-rom.
vârtop, peșteră («vârtop de tâlhari», Coresi) = slav. VRŬTŬPŬ, cavernă].
vârtop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRTÓP s. n. v. hârtop.