vârtejui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A se învârteji. –
Vârtej +
suf. -ui.vârtejui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se vârtejuiéște, imperf. 3 sg.
se vârtejuiá; conj. prez. 3
să se vârtejuiáscăvârtejui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A se învârteji. —
Vârtej +
suf. -
ui.