vârtejitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. –
Vârteji +
suf. -tor.vârtejitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârtejitór (rar) adj. m., pl.
vârtejitóri; f. sg. și pl.
vârtejitoárevârtejitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRTEJITÓR, -OÁRE, vârtejitori, -oare, adj. (Rar) Care învolburează, răscolește. —
Vârteji +
suf. -
tor.