vârstnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă
1. ◊
Mai vârstnic decât... = mai în vârstă
1 decât...
2. (
Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă
1 (cu altcineva). [
Var.:
vrấstnic, -ă adj.] –
Vârstă1 +
suf. -nic.vârstnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârstnic a. și m. adult, major. [Mold.
vrăstnic = slav. (SŬ)VRŬSTĬNIKŬ, de aceeiș vârstă ].
vârstnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă
1. ◊
Mai vârstnic decât... = mai în vârstă
1 decât...
2. (
înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă
1 (cu altcineva). [
Var.:
vrấstnic, -ă adj.] —
Vârstă1 +
suf. -
nic.