vârfuleț - explicat in DEX

vârfuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.

vârfuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe

vârfuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). — Vârf + suf. -uleț.