vânătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare;
p. ext. îndeletnicirea de vânător. –
Vânător +
suf. -ie.vânătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânătoríe (rar) s. f., art.
vânătoría, g.-d.
vânătoríi, art.
vânatoríeivânătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare;
p. ext. îndeletnicirea de vânător. —
Vânător +
suf. -
ie.