vânzoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo).
2. Refl. (
Înv.) A se război, a se lupta. – Din
magh. vonszolni.vânzoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vânzolésc, imperf. 3 sg.
vânzoleá; conj. prez. 3
să vânzoleáscăvânzolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânzolì v. V.
vânjolì.vânzoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo).
2. Refl. (
înv.) A se război, a se lupta. — Din
magh. vonszolni.